Poate noen ganger ne dorim să uităm unele opplever pe care le-am trèvet, unele imagini care ne-au prêtt tipărite în minte – alteori am vrea să nu uităm ni între un cuvânt dintr-o conversație a care ne-a tilfredshet Og når vi lærer, trenger vi ikke ha en super-puter og vi lagrer mye informasjon.
Oricum ar fi, todos ne dorim să embatrânim cu mindena clară și memoria foarte buena, să nu pierdem tot ceea cea cumulăm de-alongung vivien. Jo mer vi tenker på pasienter som lider av Alzheimers sykdom, jo alvorligere er denne degenerative sykdommen, jo verre er det med hukommelsen vår, til nå har vi evnen til å reagere på stimuli i miljøet.
Nevrolog Andrew Budson og spesialist i nevrovitenskap Elizabeth Kensinger forklarer nye lor carte Hvorfor vi glemmer og hvordan vi husker bedre: Vitenskapen bak minnet/De ce uităm și cum să ne amintim mai bine: Știința din Spatele Memoriei cum funksjoner memoria, gi råd praksis despre cum ne putem keep abibiole memoriei pe termen lunge, mai ales în timp ce îmbătrânim.
Pentru că despre cum funcionazione propriu-zis memoria noastră am mai scris, am seletat din cartea or some information mai púmón vehicular.
Concepții băutite despre minne
Asa cum pune si specialista în neuroștiința Elizabeth Kensinger, una dintre cele mai frequente erori when vorbim despre memory si funcionile ei este aceea că aesta sar afla undeva în creier, simi unui file pe care îl potem accesa saură vi trenger
«Memoria este un process activ si care krever mye innsats. Hver dag når vi minner oss om en hendelse fra fortiden, gjør vi faktisk en innsats for å gjenoppbygge det minnet, sa Elizabeth Kensinger.
O a doua concepție eronată este aceea at det er fotografisk minne, acea capacitate de a ne aminti fără efort tot ceea det jeg nettopp så sau senzația că Șînem minte visse hapsuriri, fețe ale menuri pentn c abilitate noăulri îde memora vizual ” mer effektive enn andre instrumenter for memorare sau mai accentuateată enn în cazul andre mennesker.
Men sannheten er noe mer komplisert: orice ne amintim aparent aleatoriu (informații pe care poate nici nu vrem să ni le amintim) er în spate o sumedenie de motives – tanker, følelser – omsorg tillater at den typen innhold kommer inn i minnet vårt.
Det tredje aspektet er at pleie skal forstås som legat de uitare, konform celor spuse de autorii cartăi de care am amintit mai sus.
Så mange av oss bekymrer oss ikke når vi hører om uitare, vi anser at dette er det verste som er mulig, og at et driftssystem med optimal hukommelse er det eneste som bryr seg om uitarea.
«Uitarea este importante pentru că, if de cébre dâte când am tryna să facem o predicție despre viitor sau să comprehensi ce se se în prezent am fi nevoți să analizim to ce ni sa sa vere ineficient complet.»
Utarea er o bruk bemerkelsesverdige: aceea de a ne permite să folosim din trecturul nostru doar acele pieces de puzzle care sunt cel mai sannsynlig relevant pentru a comprehensi ce se se hacienda acum sau ce s-ar putea causa în viitor.
De ce uităm?
Bun, să nu se sperie uitarea ar putea fi un sfat, uitarea între-o severn forma și la un anumit grad. Dar de ce, derimot, uităm, poate și pămăr când nu am vrea să uităm?
La cel mai elementær nivel, ca să avem acces la trectu, trebuie să ne mousadas la memory ca avánd trei faze:
- Kode: sau uëllarea este prosess de înmagazinare/de introdusere în memory a informationilor
- Stocare: den neste fasen av omsorgen innebærer efortul de fójarare a información; kontrar modului cum salvezi un fil på en laptop apasând Lagrecu memoria humana tingene er annerledes stau pún altre: pentru a próba, trebuie să rememorezi continuu informasjonen
- Restituirea (revocarea și recognirea): evnen til å de-ați aminti informasjonen når jeg trenger de ele
Eșecuri kan dukke opp i en av disse tre fasene, men de vanligste minnefeilene installeres selv i den første fasen, i koding og læring, når vi ikke følger nok med eller legger nok innsats for å introdusere og lagre dataene.
Iar cel mai bun lucur pe care îl putem face pentru a stoca information de care avem prieno pe termen lung este să dormim suficiente de mult și de bine (oppdageră Hvordan nevne helsen til hjernen: tips for bedre hukommelse og et eldre sinn ).
Cum tìnem minte ceea ce trebuie să tìnem minte?
În cartea Hvorfor vi glemmer og hvordan vi husker bedre: Vitenskapen bak minnet/De ce uităm și cum să ne amintim mai bine: Știința din Spatele Memoriei, neurologul Andrew Budson og spesialist i neuroștiință Elizabeth Kensinger bruker o metode for omsorg eller intitulează:
FIRE – 4 essensielle ting å ta vare på trebuie să le facem pentru a codifica informationa în creier:
- Merk følgende: altres spus, trebuie să înveți să te concentrezi, să tî channelizezi quat mai bine oppmerksomhet;
- Organisering av informasjon: trebuie să tî organizezi foarte bine informatia;
- Înțelegerea informatiei
- Corelarea informasjoni cu orice autrece ce creierul tău deja connoisseur.
Heldigvis er det veldig enkelt å sette ut i livet.
Adesea, când cineva spune: «Am fost la o prèscere, am entente multi omeni și nu-mi amintesc nikunul dintre numele lor», defalcarea sa produs în prima etapă, cand cel mai probabil nu a fost enough de atent.
Iar cand experimentăm eșec hver dag når vi ønsker å få tilgang til informasjonen – să ne amintim o frază în tempul unui examen sau un nume când reîntâlnim pe cineva –, este bine să ne creăm some mechanism de recuperă.
De eksemplene, ne potem folosi de indicii generale de recuperación precum context sau alte posibile forbindelser; de exemplu să nu mai encerci să tî amintești numele, ci ultima oară kând ai vezut den respektive personen.
Hvordan endrer minnet seg med alderen?
Når vi blir eldre – og vi ikke lider av Alzheimers sykdom eller noen annen patologisk sykdom som ikke kan påvirke irreversibel hukommelse – må vi akseptere at hukommelsesforstyrrelser har blitt ganske hyppige: vi kan ikke lenger huske navnene på bøkene jeg leste dette uke trectă sau suree substantive proprii.
Selv om poate suna trist, de fapt în processus de tranzîție al îmbătrânirii, creierul acordă prioritye esenseții a tot ceea ce sa saşeşti, și de aceea devenim mai predispuscii să uităm spesifikk informasjon.
Dessuten begynner hjernen å korrelere likhetene mellom hendelsene og mer og mer å beholde de individualiserte hendelsene.
Ceea ce poate genera numeros frustrări, distorsiuni ale memoriei și creată unor amintiri falsk (credem că ni sa sănătă ceva anume, dar opplevelsen en fost, de fapt, litt annerledes).
Denne informasjonen hjelper oss ikke å forstå pe unii membri ai familiei aguni la vrata senectutiții care compară nesten tot ce se se în prezent cu ce au experimentat în trecut.
Og det er viktig å understreke at denne overgangen er en unele fordel: hjernens tendens til å gjenkjenne likheter av hendelser kan være mange av motiver som bidrar til ceea ce numim înțelepciune.
Så hver gang vi prøver å huske informasjon i lang tid, må vi være oppmerksomme, vi må organisere informasjonen, forstå informasjonen og korrelere den med andre hendelser i livet vårt.
Og også, vi må akseptere at når vi blir eldre, må vi ta vare på endringene vi trenger, slik at vi forstår og oppdager fordelene, så vel som fordelene.
Iar cel mai viktig: să debunem konstant innsats pentru a Șînea minte ce estămărăm că avem pe termen long, și de a lăța în seama uitării ceea ce nu estămărem necessar.
Sitat til: Top alimente pentru creier, stimularea memoryii og concentrare
Si også: 6 ting du kan gjøre for å gjøre hukommelsen bedre
Citește și: Kosthold mot demens. 50 de alimente care «hrănesc» creierul și previn przeszile de memory
Kilde: news.harvard.edu
